Nu mă dau mare microbist sau analist al sportului cu balonul rotund. Sunt un român pasionat de sport, inclusiv de fotbal, însă nu mă situez în loja celor care au trăiri viscerale. Mă uit la un meci de fotbal ca la o confruntare sportivă… nu arunc televizorul pe geam şi nici nu-mi iau la omor nevasta dacă echipa favorită a pierdut. Nu merg pe stadion deoarece îmi sunt suficiente injurăturile pe care le-am învăţat până în adolescenţă şi totodată nu am nicio pasiune să mă iau la bătăie cu galeria adversă. Un microbist împătimit ar spune despre mine că sunt o chiftea… Să fie el sănătos, că mie îmi plac chiftelele în farfurie, nu sub forma unei feţe făcute chiftea de vreun psihopat deghizat în microbist. După această scurtă descriere a pasiunii mele despre ce nu înseamnă consumator de fotbal, am o întrebare pe care o adresez în special suporterilor cu mintea limpede. De ce plânge lumea după Steaua? Pe bune, de când se luptă sa prinda un loc pe podium, parcă toată lumea a intrat în suferinţă. Steaua a pierdut la Iaşi… Doliu naţional, mi-e groază să mă gândesc dacă istoria se va repeta şi cu CFR Cluj. Toţi fanii Stelei, alături de presa sportivă, se vor sinucide în grup? Apropo de ziarele de profil, majoritatea pun atât de echidistant problema încât lupta pentru titlu ar trebui să se dea numai între formaţiile din Bucureşti. De unde ideea asta? Ce, Steaua, Dinamo, sau Rapid şi-au făcut abonamente pe viaţă la câştigarea campiona-tului? Pe cine deranjează dacă echipe din provincie reuşesc să detroneze hegemonia bucureş-teană? Eu unul nu plâng după nimeni şi sincer m-aş bucura foarte tare dacă în fruntea clasamentului s-ar afla AS Mioveni, iar Steaua şi compania s-ar lupta pentru evitarea retrogradării.

Pe bune, am senzaţia că guvernanţii ăstia s-au pus pe noi să ne zăpăcească de tot. Au scumpit gazele, curentul, benzina, întreţinerea, ne-au băgat pe gât o taxă de înmatriculare auto uriaşă… ne-au mai lăsat doar o bucaţică de piele. Dar şi pe aceea vor să ne-o ia. Domnul cap de ministru al Muncii, Paul Păcuraru, s-a trezit pe nepusă masă că mai vrea să pună în cârca agenţilor economici alte impozite. Deşi probabil omul avusese un coşmar, nu s-o sfiit să introducă o ţara întreagă în el. Şi astfel, cu mintea sa de păcură, individul a născut o nouă serie de biruri care implică telefoanele, cadourile şi în general stimulentele pe care le oferă o societate comercială angajaţilor care merită. Justificarea sa: astfel s-ar strânge mai multi bani la fondul de pensii. Prosteală pe faţă, fiindcă la cateva zile a ieşit pe post alt mare deştept din Guvern, ministrul Finanţelor, Varujan Vosganian, care a zis: Bă sunt bani suficienţi pentru pensii. Dar ce te faci cu păcurarul, fiindcă a dat drumul la ordonanţa cu noile biruri. Cine naiba să-i mai înţeleagă pe aceşti cetăţeni postaţi în capul mesei, dar care se comportă în luarea unor decizii exact ca berbecii când îşi dispută o mioară. Mai e ceva ce nu înteleg. Capsomanii aştia ne bagă pe gât la impozite pe bandă rulanta de parcă ar lua comisioane din ele. Sau chiar aşa să fie ?