Iar a dat benga în ungurii din Ardeal. Excitaţi de ultimele evenimente petrecute în Koso, unde s-a produs un fel de naştere a unei provincii autonome, câţiva bozgori şi-au sacrificat somnul ca să faca un miting spontan. Normal că ziariştii au fost curioşi să vadă ce au păţit somnambulii şi… au aflat că de fapt oamenii respectivi visau cu ochii deschişi tot felul de bazaconii, cum ar fi independenţa ţinutului secuiesc. Bine că nu au dat peste nişte ardeleni luaţi la bord, că cine ştie ce se mai întâmpla… poate o epurare etnică. Frate, aştia chiar sunt loviţi rău la cap. Se trezesc cinspe bezmetici să ceară, auzi, autonomie teritorială, când ei cu familii cu tot nu sunt mai mulţi decât câteva sute. Păi guvernanţii sunt fraieri, fiindcă dacă şogorii vor cu adevărat să trăiască separaţi de restul milioanelor de români din Ardeal, să le facă dom’le garduri de sârmă ghimpată în jurul caselor şi să le pună în faţa uşilor panouri cu Douane (vama n.r.). În rest, cine se pune la mintea acestor ciudaţi e mai fraier decât ei. Doar nu crede cineva ca secuimea sau etnicii maghiari vor putea vreodată să-şi facă un fel de Vatican în ţara noastră…

Ştim cu toţi la ce se referă această vorbă, dar sensul ei metaforic este bătut de la distanţă de o realitate cât se poate de concretă. Românii chiar au speriat Parisul. Din mulţimea de prieteni, am dat zilele trecute peste unul care tocmai se întorsese din capitala Franţei şi a ţinut morţiş
să-şi depene amintirile ştiind banditul că ar putea ajunge cu povestea sa la ziar. Oraşul Luminii arată ca… un oraş în care nu se face economie de curent. Cel puţin în zona de maxim interes turistic, noaptea poţi să citeşti ziarul la lumina becurilor de pe stradă. Arcul de Triumf e plin de lumină mai ceva ca un pom de crăciun, la fel şi Turnul Eifel, Catedrala Notre Dame, sau Muzeul Luvru. Cât despre Sena… fără cuvinte, este un uriaş bulevard nautic. Ei bine, după ce te uimesc până la extaz minunăţiile Parisului, te trezeşti că dai nas în nas cu un individ, sau o femeie, care îţi bagă în ochi un fel de verighetă din aur pe care, chipurile a găsit-o chiar în faţa ta. Pac… te lovesc amintirile din România, când ani la rând mii de oameni s-au lăsat păcăliţi de falşii binevoitori care cedau aurul contra unei sume modeste, iar acasă se transforma în tinichea. E plin Parisul de români care păcălesc la greu francezii dar şi turiştii din toată lumea. Ce să mai spun de amicul cu pricina care a înnebunit când a văzut hoardele de nenorociţi operând ziua în amiaza mare pe toate bulevardele oraşului. Dar ce să facă săracul… a înjurat în barbă şi şi-a văzut mai departe de drum până la primul poliţist căruia i-a semnalat situaţia. Omul ştia de treabă, dar în acelaşi timp i-a replicat piteşteanului nostru că Poliţia nu are ce să facă dacă nimeni nu depune plângere. O dovadă că până şi Franţa are polţişti demni de bancurile lui Bulă.