M-am spart de râs când am auzit anunţul oficial că Adrian Năstase a reintrat în cărţi, atât în partid cât şi în primul plan al scenei politice. Relansarea sa poate fi surprinzătoare pentru mulţi, însă nu este aşa deloc. E drept că o vreme i s-a cântat prohodul, mai mult de către ai lui, dar tot ai lui au realizat ulterior că au mare nevoie de el. Între noi fie vorba, Băsescu l-a făcut pe maestrul Geoană fără să se solicite prea mult, ceea ce s-a văzut ulterior în sondajele care arătau un PSD tot mai anemic. Aşa că mai toţi înţelepţii partidului au agreat ideea că e mai bine cu Năstase decât fără. Pe de altă parte, am mai auzit una tare de tot. Cică Adrian ar fi fost mielul sacrificat ca şmecherii din comunitate să nu aibă nicio opoziţie în România, pe considerentul că politicianul în cauza nu poate fi ţinut la ordine. Păi dacă ar fi aşa, sincer, mi-e mult mai drag Năstase decât un nea cutare din nu ştiu ce ţară care a venit să facă pe stăpânul în ograda mea. Ca şi Năstase o fi un pui de şmecher, asta este, că doar e imposibil să nu bagi macar un deget în borcan… dar comunitarii care l-au poprit pe Adrian vor tot borcanul, cu noi cu tot. Iar pe de altă parte, vrem nu vrem, tot pe vremea pesediştilor s-a mai făcut ceva şi pentru ţară. Oricum, o sa fie amuzant, mai ales că acum, aburitorul Băsescu o sa aibă o concurenţă serioasă.