M-am spart de râs când am auzit anunţul oficial că Adrian Năstase a reintrat în cărţi, atât în partid cât şi în primul plan al scenei politice. Relansarea sa poate fi surprinzătoare pentru mulţi, însă nu este aşa deloc. E drept că o vreme i s-a cântat prohodul, mai mult de către ai lui, dar tot ai lui au realizat ulterior că au mare nevoie de el. Între noi fie vorba, Băsescu l-a făcut pe maestrul Geoană fără să se solicite prea mult, ceea ce s-a văzut ulterior în sondajele care arătau un PSD tot mai anemic. Aşa că mai toţi înţelepţii partidului au agreat ideea că e mai bine cu Năstase decât fără. Pe de altă parte, am mai auzit una tare de tot. Cică Adrian ar fi fost mielul sacrificat ca şmecherii din comunitate să nu aibă nicio opoziţie în România, pe considerentul că politicianul în cauza nu poate fi ţinut la ordine. Păi dacă ar fi aşa, sincer, mi-e mult mai drag Năstase decât un nea cutare din nu ştiu ce ţară care a venit să facă pe stăpânul în ograda mea. Ca şi Năstase o fi un pui de şmecher, asta este, că doar e imposibil să nu bagi macar un deget în borcan… dar comunitarii care l-au poprit pe Adrian vor tot borcanul, cu noi cu tot. Iar pe de altă parte, vrem nu vrem, tot pe vremea pesediştilor s-a mai făcut ceva şi pentru ţară. Oricum, o sa fie amuzant, mai ales că acum, aburitorul Băsescu o sa aibă o concurenţă serioasă.

Recunosc din capul locului că fac parte dintre cei care ieri au facut greşeala să-şi spele maşina, iar de aceea pot fi un pic subiectiv fiindcă am cheltuit aiurea câteva zeci de lei. Nu a durat mai mult de o jumatate de ora de când am scos automobilul din curtea spălătoriei şi până când… s-a transformat într-o maşina şi mai murdară. Traseul pe care l-am urmat a fost, varianta Craiovei, cartierul cu acelaşi nume şi apoi centru. M-am şi speriat când mă vedeam înconjurat de norii groşi de praf pe străzile municipiului, dar şi mai tare mi-a picat faţa când am oprit în parcare. Maşinuţa mea era varză… de mizerie. Un strat consistent de ce naiba e pe arterele noastre acoperea ceea ce în urma cu 30 de minute fusese o maşină scoasă din spălătorie. Ceva mai târziu m-am întâlnit cu un grup de cunoscuţi care făcuseră greşeala să ia centrul la pas. Arătau de parca se întorseseră din deşert. M-a luat capul şi m-am urcat în maşină mea murdara ca să văd ce se întamplă în Piteşti când bate vântul. Oraşul nostru drag arăta ieri exact ca aşezarile din Tunisia când asupra lor se abat aprigele vânturi din deşert, cu diferenţa că nu avem pe lângă noi aşa ceva. Atunci de unde naiba atâta praf? Eu unul habar nu am, că nu ştiu că pe lângă Piteşti să fi luat naştere nici măcar o dună de nisip. Să fie oare doar mizeria pe care nimeni nu s-a sinchisit să o măture de pe străzi?

Iar a dat benga în ungurii din Ardeal. Excitaţi de ultimele evenimente petrecute în Koso, unde s-a produs un fel de naştere a unei provincii autonome, câţiva bozgori şi-au sacrificat somnul ca să faca un miting spontan. Normal că ziariştii au fost curioşi să vadă ce au păţit somnambulii şi… au aflat că de fapt oamenii respectivi visau cu ochii deschişi tot felul de bazaconii, cum ar fi independenţa ţinutului secuiesc. Bine că nu au dat peste nişte ardeleni luaţi la bord, că cine ştie ce se mai întâmpla… poate o epurare etnică. Frate, aştia chiar sunt loviţi rău la cap. Se trezesc cinspe bezmetici să ceară, auzi, autonomie teritorială, când ei cu familii cu tot nu sunt mai mulţi decât câteva sute. Păi guvernanţii sunt fraieri, fiindcă dacă şogorii vor cu adevărat să trăiască separaţi de restul milioanelor de români din Ardeal, să le facă dom’le garduri de sârmă ghimpată în jurul caselor şi să le pună în faţa uşilor panouri cu Douane (vama n.r.). În rest, cine se pune la mintea acestor ciudaţi e mai fraier decât ei. Doar nu crede cineva ca secuimea sau etnicii maghiari vor putea vreodată să-şi facă un fel de Vatican în ţara noastră…

Ştim cu toţi la ce se referă această vorbă, dar sensul ei metaforic este bătut de la distanţă de o realitate cât se poate de concretă. Românii chiar au speriat Parisul. Din mulţimea de prieteni, am dat zilele trecute peste unul care tocmai se întorsese din capitala Franţei şi a ţinut morţiş
să-şi depene amintirile ştiind banditul că ar putea ajunge cu povestea sa la ziar. Oraşul Luminii arată ca… un oraş în care nu se face economie de curent. Cel puţin în zona de maxim interes turistic, noaptea poţi să citeşti ziarul la lumina becurilor de pe stradă. Arcul de Triumf e plin de lumină mai ceva ca un pom de crăciun, la fel şi Turnul Eifel, Catedrala Notre Dame, sau Muzeul Luvru. Cât despre Sena… fără cuvinte, este un uriaş bulevard nautic. Ei bine, după ce te uimesc până la extaz minunăţiile Parisului, te trezeşti că dai nas în nas cu un individ, sau o femeie, care îţi bagă în ochi un fel de verighetă din aur pe care, chipurile a găsit-o chiar în faţa ta. Pac… te lovesc amintirile din România, când ani la rând mii de oameni s-au lăsat păcăliţi de falşii binevoitori care cedau aurul contra unei sume modeste, iar acasă se transforma în tinichea. E plin Parisul de români care păcălesc la greu francezii dar şi turiştii din toată lumea. Ce să mai spun de amicul cu pricina care a înnebunit când a văzut hoardele de nenorociţi operând ziua în amiaza mare pe toate bulevardele oraşului. Dar ce să facă săracul… a înjurat în barbă şi şi-a văzut mai departe de drum până la primul poliţist căruia i-a semnalat situaţia. Omul ştia de treabă, dar în acelaşi timp i-a replicat piteşteanului nostru că Poliţia nu are ce să facă dacă nimeni nu depune plângere. O dovadă că până şi Franţa are polţişti demni de bancurile lui Bulă.

După ce democraţii din Argeş s-au trezit pe nepusă masă că sunt conduşi de vecinii de alianţă sau fuziune… sau ce o fi fost li au realizat că Boureau şi Elena le-au dat o mare… ţeapă, au întors privirile spre bătrânul lup, Ion Cârstoiu. O perioadă însa, fostul lider, actual subprefect al judeţului, nici nu a vrut să mai audă de foştii săi colegi de partid, pe care nu s-a sfiit să-i caracterizeze ca fiind proşti făcuţi grămadă deoarece au picat în capcana întinsă de duo-ul amintit. Zilele trecute, Cârstoiu a ieşit din nou la rampă şi, pentru cine a citit printe rânduri, este clar că omul pregăteste ceva. De altfel, am auzit noi pe la unele colţuri, ordinul de regrupare a şi fost dat… dar vechea trupă aşteaptă rezultatele alegerilor locale, ca să le-o tragă actualilor şefi la fel de colegial cum şi-au luat-o şi ei. Nici nu e greu de prevăzut ca PL-D va fi măciuca bătăilor la localele din vară, atât în judeţ cât şi în Piteşti. În paranteză fie spus, bucureştenii din organizaţia judeteană au înghiţit pe nemestecate gogoriţa că Pendiuc va trece în barca lor. Să vedeţi ce mai circ o să iasă… dar mai ales ce faţă or să facă Boureau şi Elena.
Dl. Gigi