Halatele albe spun „adio România”

O mare ÅŸi strălucită idee l-a lovit fix în moalele capului pe actualul ministru al Sănătăţii, Eugen Nicolăescu. După mintea lui, ar fi gata să scoată pe piaţă un proiect legislativ prin care medicii rezidenÅ£i să poată fi legaÅ£i de glie după terminarea perioadei de stagiatură. Chestiune mascată în spatele unui generos loc de muncă garantat. Vrăjeală pe faţă. Păi cât de bătut în cap trebuie să fie un viitor medic pentru a accepta asemenea târg păgubos? Până când ajunge nenea doctoru’ să fie tare pe meserie, nu de alta, dar să-ÅŸi scoată ÅŸi el ceva pe lângă salariul de cacao, moare fraÅ£ilor de foame cu 300 de euro pe lună. Tocmai de-aia proaspeÅ£ii absolvenÅ£i de la Medicină nu ÅŸtiu cum să plece mai repede peste hotare, unde câştigă la prima strigare de la 3.000 de euro în sus! Păi, se compară poezia lui tov. ministru cu realităţile palpabile din ţările cu guvernanÅ£i sănătoÅŸi la cap? Mergând mai departe, întreg sistemul sanitar este dat peste cap, începând cu criza de personal specializat ÅŸi până la dotările mizere de care dispun spitalele. ÃŽn tot acest timp, actualul ministru nu a făcut altceva decât să viseze cai verzi pe pereÅ£i. Bine că la anul sunt alegeri…

Spinoasă treabă este discriminarea rasială. Dar ce te faci atunci când omul de lângă tine se comportă altfel decât ar trebui? Şi mă refer aici la ţigani. Un institut sociologic a dat publicităţii rezultatele unui sondaj în care concluzia a fost aceea că românii ar fi cei mai fericiţi dacă nu ar avea prin preajmă ţigani. Foarte grav să ajungi să fugi de aceşti oameni care, până la urmă, nu sunt mai puţin români decât tine. Şi totuşi există un mare adevăr, sub aspectul comportamentului social. Raportat la marea masă, ţiganii sunt fruntaşi în ceea ce priveşte fenomenul infracţional. Decât să meargă la şcoală, bruneţii preferă, în cel mai bun caz, să vândă orice în pieţe, după care, strada rămâne unicul izvor de educaţie. Nu vreau să spun mai mult, dar cum este posibil ca în foarte scurt timp să parcheze în faţa blocului ditamai Mercedesul, după un „stagiu” de 2 – 3 ani petrecuţi afară? Adică, un om fără niciun fel de instrucţie, meserie nici atât, reuşeşte să dea tunul „prin muncă cinstită”, în doi timpi şi trei mişcări (de pumn eventual), iar noi suntem catalogaţi de cei din afară drept o naţie de ţigani. De ce oare? Acestea sunt faptele, iar dacă nu ţinem cont de ele, asta nu înseamnă că aducerea ţiganilor pe drumul cel bun este un moft social. Poate că, în primă fază, ei trebuie să fie obligaţi să înţeleagă un aspect esenţial: hoţia şi şmecheria nu sunt calităţi, ci doar paşi siguri către puşcărie.