Spinoasă treabă este discriminarea rasială. Dar ce te faci atunci când omul de lângă tine se comportă altfel decât ar trebui? Şi mă refer aici la ţigani. Un institut sociologic a dat publicităţii rezultatele unui sondaj în care concluzia a fost aceea că românii ar fi cei mai fericiţi dacă nu ar avea prin preajmă ţigani. Foarte grav să ajungi să fugi de aceşti oameni care, până la urmă, nu sunt mai puţin români decât tine. Şi totuşi există un mare adevăr, sub aspectul comportamentului social. Raportat la marea masă, ţiganii sunt fruntaşi în ceea ce priveşte fenomenul infracţional. Decât să meargă la şcoală, bruneţii preferă, în cel mai bun caz, să vândă orice în pieţe, după care, strada rămâne unicul izvor de educaţie. Nu vreau să spun mai mult, dar cum este posibil ca în foarte scurt timp să parcheze în faţa blocului ditamai Mercedesul, după un „stagiu” de 2 – 3 ani petrecuţi afară? Adică, un om fără niciun fel de instrucţie, meserie nici atât, reuşeşte să dea tunul „prin muncă cinstită”, în doi timpi şi trei mişcări (de pumn eventual), iar noi suntem catalogaţi de cei din afară drept o naţie de ţigani. De ce oare? Acestea sunt faptele, iar dacă nu ţinem cont de ele, asta nu înseamnă că aducerea ţiganilor pe drumul cel bun este un moft social. Poate că, în primă fază, ei trebuie să fie obligaţi să înţeleagă un aspect esenţial: hoţia şi şmecheria nu sunt calităţi, ci doar paşi siguri către puşcărie.

This entry was posted on 17-10-2007 at 12:35 am and is filed under Pur si simplu. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.