Aşteptăm ieri pe la prânz să trec strada la semaforul de la Galeria de Artă. Deşi era roşu, de lângă mine a ţâşnit pe trecere o ţigăncuşa de vreo 17, 18 ani. Era cât pe ce să fie luată în plin de un şofer, însă a avut frâne bune şi prezenţă de spirit. Stupoare! În loc să fie şoferul cel care ar fi trebuit să ia foc, ţiganca a început să-l injure pe conducătorul auto de mă gândeam că se topeşte şi asfaltul de ruşinea cuvintelor rostite. La semafor încă era roşu şi circulaţia deja se blocase. Iar ca sfidarea să fie totală şi generală, după ce şi-a încheiat recitalul de lături lingvistice, balaoacheşa a luat-o oblic pe stradă până a ajuns pe celalălt trotuar. Sincer, fiind şi sofer, aproape că-mi părea rau că nu a dat-o maşina puţin cu cracii în sus pe acea creatură înzestrată cu o nesimţire ieşită din comun. Şi-o merita cu vârf şi îndesat. Nu pot să nu imi aduc din nou aminte de lamentările pe care le au permanent diferiţi lideri ai acestei etnii. Ba că sunt discriminaţi, ba că presa exagerează, ba că… ei vor să se integreze în societate, dar… chiar trebuie să nu mai fure? Autobuzele şi maxi-taxi sunt pline de ţigănci care sunt pasionate să faca curat în buzunarele călătorilor, în pieţe, ursarii vând diferite mărfuri colectate cu o seară înainte din nu ştiu ce magazine, la colţ de stradă te trezeşti cu un cuţit la gât ţinut de un ţigan amabil care îţi cere portofelul, iar exemplele pot continua. Păi cum să nu fiu rasist când aceşti concetăţeni se comporta ca în jungla, iar eu trebuie să le support jigodismul? Să fie clar, sunt şi printre ei oameni de calitate, însă din păcate sunt eclipsaţi de o turmă mare de indivizi care cred că nesimţirea lor socială este o calitate. Următorii ani le vor demonstra contrariul.

This entry was posted on 18-01-2008 at 1:17 am and is filed under Cotidiene. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.