Intrăm în al 18-lea an de la momentul istoric în care România a scăpat de regimul comunist. Ca să existe ÅŸi o consemare în manua-lele de specialitate, s-a acreditat ideea că în 1989 a fost voinÅ£a poporului, concretizată printr-o revoluÅ£ie spontană. Au trecut deja atâţia ani în care nu s-au găsit nici teroriÅŸtii ÅŸi nici autorii morali ai masacrelor, încât nu mai interesează pe nimeni cine, ce ÅŸi cum. AÅŸa că, măcar de dragul discuÅ£iei, îşi dă ÅŸi subsemnatul cu părerea, că oricum nu se mai supără nimeni! ÃŽn primul rând, singurul element de spontane-itate al revoluÅ£iei din decembrie a fost ura populaÅ£iei faţă de statul socialist, iar disperarea i-a adus pe români în stradă. Altfel, tonul schimbării de macaz fusese dat de alÅ£ii, iar dacă ne uitam niÅ£el în jurul graniÅ£elor, înÅ£elegem rapid care a fost ÅŸmecheria. Harta geopolitică a Europei trebuia să fie adaptată necesităţilor marilor puteri, aceleaÅŸi care în 1945 mai disputaseră feliile de interes din bătrânul continent. La momentul 1989 s-a tras concluzia că e mai ieftin fără un război, chit că în unele ţări a trebuit să se tragă vreo câteva gloanÅ£e, ca să se miÅŸte masele. Ulterior am fost, chipurile, primiÅ£i în Comunitate… Dar, mă rog, e o părere, ÅŸi nu Å£in musai să se creadă că e cea mai avizată. TotuÅŸi, mai este cineva care mai înghite gogoaÅŸa cu revoluÅ£ia spontană?

This entry was posted on 18-12-2007 at 8:51 am and is filed under Pur si simplu. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.