Eu am crescut cu un MoÅŸ Crăciun ilegalist. ÃŽn goana lor tâmpită pentru crearea unor valori sănătoase, comuniÅŸtii îl introduseseră în context pe MoÅŸ Gerilă… care în esenţă făcea cam tot aceleaÅŸi chestii, atâta doar că nu era un porc de imperialist. Dar noi, copiii din disidenţă, îi spuneam tot MoÅŸ Crăciun, ce-i drept, în ÅŸoaptă. RevoluÅ£ia însă nu a oprit procesul de siluire mediatică a blândului bătrânel care aduce cadouri copiilor cuminÅ£i. ÃŽn paranteză fie spus, cu ocazia deschiderii izvoarelor informaÅ£ionale am aflat ÅŸi eu la un moment dat că uniforma moÅŸului era la origini verde cu alb, dar au vopsit-o cei de la Coca-Cola în roÅŸu, prin anii ’60. Mă rog, americanii au dat mereu tonul în creaÅ£ia publicitară, iar noi, românii, nu am făcut altceva decât să urmăm exemplul. Urmarea… în zilele noastre premergătoare sfintei sărbători a Crăciunului, moÅŸul suferă transformări profesionale dramatice. A depăşit cu mult aria de acoperire a dorinÅ£elor celor mici, iar acum trece la satisfacerea unor pretenÅ£ii adulte. AÅŸa se face că MoÅŸ Crăciun a ajuns să recomande tot soiul de băuturi, de ai crede că vine din Rusia, nu din fermecatul tărâm al Laponiei. De asemenea, bătrânelul simpatic are în sacul său maÅŸini, cârnaÅ£i, chiloÅ£i, prezervative, vibratoare, maÅŸini de spălat… într-un cuvânt cam tot ce pot cumpăra cei mari în perioada sărbătorilor de iarnă. Publicitatea l-a omorât pe MoÅŸ Crăciun. Dacă nu credeÅ£i ia fiÅ£i atenÅ£i ce mi-a zis deunăzi ăla micu’: „Tati, eu îi scriu degeaba lui MoÅŸ Crăciun să îmi aducă un cadou, că nu cred eu că mai are timp ÅŸi de mine la cât de ocupat este cu dorinÅ£ele celor mari…”

This entry was posted on 10-12-2007 at 12:09 am and is filed under Pur si simplu. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.