De când cu toate aprecierile negative făcute de europeni la adresa noastră am tendinÅ£a să cred că în Å£ara noastră există două categorii de oameni: unii buni iar alÅ£ii răi. Am încercat să găsesc ÅŸi logica practică a acestei situaÅ£ii… ÅŸi cred că am nimerit-o. Cine ar fi românii buni? Păi în primul rând oamenii care fac cinste acestui popor sunt cei care muncesc cinstit, îşi plătesc impozitele, inventează, creează muzică de calitate ÅŸi aÅŸa mai departe, într-un cuvânt, sunt acei concetăţeni responsabili faÅ£a de familii ÅŸi Å£ară. Cine să fie ramura putredă a neamului? ÃŽn mod sigur este vorba despre românii care fură, înÅŸeală, comit crime… indivizi care indiferent de motivaÅ£ii nu au nicio scuză. Pentru ei însă suferă o Å£ară ÅŸi înclin să cred că balanÅ£a atârnă în favoarea primei categorii. Dar ce folos? Europa ne bagă pe toÅ£i în aceeaÅŸi oala. E vina noastră însă pentru că am moÅŸtenit o chestie mioritică vizavi de plecarea capului ÅŸi înghiÅ£irea în sec a palmelor după ceafă. Eu unul nu mă mai mir fiindcă dacă este un capitol la care politicienii noÅŸtri sunt restanÅ£i de secole este demnitatea natională. Åži atunci, cui să-i ceri să separe românii buni de cei răi?

This entry was posted on 06-12-2007 at 12:26 am and is filed under Pur si simplu. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.