N-am avut ce face zilele trecute ÅŸi m-am avantat într-o discuÅ£ie pe teme patriotice cu un bun amic… că tot era 1 Decembrie. Prietenul respectiv este un tip care aproape săptămânal sare pârleazul graniÅ£ei noas-tre, cu alte cuvinte e foarte umblat. Ei bine, când am adus vorba despre lipsa de patriotism a românilor, amicul a luat foc. Mai avea puÅ£in ÅŸi îmi sărea în cap fiindcă nu ÅŸtiu ce naiba m-a apucat ÅŸi pe mine să mă contrazic cu el. Eu o Å£ineam pe a mea că oricât ar fi de sărac un om tot trebuie să simtă ataÅŸament pentru Å£ara sa. La un moment dat, partenerul meu de polemică m-a lăsat să-mi termin toate ideile, după care ÅŸi-a reluat firul cotrazicerii. DeÅŸi nu îmi place să o recunosc, la final m-a lăsat fără replică. “Băi băiatule, ce înÅ£elege un om simplu din noÅ£iunea de patriotism? Eu îmi iubesc Å£ara pentru că ea mă ajută să fiu un cetăţean mulÅ£umit. Americanul plăteÅŸte 1 dolar pentru un galon de benzină. NeamÅ£ul îşi permite să vadă toată lumea doar din salariu. Spaniolul nu are niciun stres să-ÅŸi cumpere o casă cu credit încă de la 25 de ani. Mâncarea în toate ţările occidentale costă ridicol de puÅ£in ÅŸi nu mai vorbesc de haine, încălţăminte ÅŸi alte lucruri utile fiecărui om. Cum să fie românul patriot când se simte ca un miel lăsat într-o rezervaÅ£ie de lupi? Este înfometat, păcălit, furat ÅŸi aburit la fiecare 4 ani electorali. Chiar nu înÅ£elegi? Patriotismul tece prin stomac, iar burta românului e goală de prea mult timp…“

This entry was posted on 04-12-2007 at 11:49 pm and is filed under Pur si simplu. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.