Am vizitat recent orăşelul Sebeş. Ca să vă daţi seama de dimensiunile poveştii care urmează, acea localitate este, cu indulgenţă, cam cât cartierul Prundu. Ei bine, în timpul unei plimbări hai- hui, printre blocuri am dat nas în nas cu o zonă, destul de mare, care eclipsează multe oraşe din ţară. Reacţia de moment a fost ceva de genul: „Iată că se construieşte masiv şi în România”, dar după ce m-am consfătuit puţin cu câţiva prieteni din Sebeş, am aflat altceva. Acele imobile, care arătau ţiplă, fuseseră doar renovate la exterior. Adică, locatarii se vor bucura de binefacerile termosistemului şi de asemenea se pot mândri că stau în blocuri vopsite ca în Spania. Pe moment, i-am deplâns însă pe acei oameni, gândindu-mă la câţi bani au scos din buzunar. Dar nici vorbă de aşa ceva. Primarul localităţii a dat bine din coate şi a făcut o chestie care merge în orice colţ urban al ţării. Adică cetăţenii au contribuit cu 30% din valoarea lucrării, 30% au venit de la Primărie, iar 40% de la naşu’ guvern. Deci, se poate. Acum, revenind la municipiul nostru mare, dar gri, nu cred că domn’ primar nu va prinde din zbor schepsisul istorioarei mele. Iar dacă va da bine în programul investiţiilor viitoare, mă aştept la un discount pe partea mea de bloc.

This entry was posted on 14-11-2007 at 1:53 am and is filed under Pur si simplu. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.