Campania dusă de mai toate firmele de asigurări în scopul racolării de cotizanÅ£i la fondurile de pensii private naÅŸte adevăraÅ£i monÅŸtri… mediatici. ÃŽn special marile companii se luptă în reclame menite să-l atragă pe client într-un iluzoriu tărâm al pensiei fericite. Iar creatorii noÅŸtri de spoturi se dovedesc a avea, uneori, o imaginaÅ£ie monstruoasă. Un prim exemplu îl constituie acel tânăr care din vârful patului emite o cugetare fantastic de inteligentă. Aproape hamletian, individul, vizibil sictirit de ideea de muncă, cugetă la zilele fericite de week-end ÅŸi se întreabă: oare de ce nu este aÅŸa în fiecare zi?… Păi dacă în fiecare zi ar fi week-end, când puii mei ar mai lucra ca să cotizeze la mirificul fond de pensii (?!) Al doilea spot e ÅŸi mai tare. Un alt cetăţean, român ÅŸi el, munceÅŸte toată viaÅ£a, parcurge ierarhia profesională de jos până sus, iar când iese la pensie… Ei bine, sadismul e total. Omul, cocoÅŸat de anii de muncă ÅŸi cu o barbă ce-l trimite în segmentul octogenarilor e postat lângă o proprietate impresionantă, dotată cu piscină ÅŸi una bucată jună ce poate aprinde fantezia oricărui bărbat. Desigur, oricărui bărbat care mai ÅŸi poate utiliza o anumită parte a corpului, care în cazul de faţă se presupune că a ieÅŸit la pensie odată cu deÅ£inătorul. Păi nu e curat sadism? La ce-Å£i mai trebuie atunci o pensie babană ÅŸi femei frumoase în jur dacă nu te poÅ£i bucura de ele? Să fim serioÅŸi, e prosteală pe faţă.

This entry was posted on 24-10-2007 at 9:59 pm and is filed under Pur si simplu. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.