Am o mare problemă cu modul în care unii cetăţeni îşi manifestă credinţa în divinitate. Spre exemplu, duminca, toţi piteştenii de rit creştin ortodox au sărbătorit Floriile. Conform tradiţiei, aducerea în casa a unei ramuri de salcie sfinţită este de bun augur şi atrage după sine norocul. Ei bine, în faţa unei biserici din municipiu am asistat, din nou, la un spectacol grotesc. Zeci de enoriaşi s-au călcat în picioare, desigur cu tot apanajul de înjurături, doar erau la biserică, pentru a pune mâna pe cât mai multe ramurele de salcie. Preoţii nu au avut cum să stavilească puhoiul de credincioşi, aşa că şi-au făcut cruce şi i-au lăsat în plata Domnului. Ce nu am înţeles eu? Oare harul sfânt se revarsă asupra unui credincios în funcţie de câte ramuri de salcie a prins şi are vreo importanţă dacă a fost primul sau ultimul? Sau, dacă nu a avut norocul să primească o crenguţă sfinţită existenta lui o să se modifice în rău? Cred că întrebările mele pot să primească un singur răspuns. Nicio salcie sau apă sfinţită nu va suplini credinţa în propriile puteri şi în bine, cum, de altfel, nu e suficient să clamezi că eşti un mare evlavios, când în realitate te comporţi ca un barbar.

This entry was posted on 22-04-2008 at 1:37 am and is filed under Pur si simplu. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.