Mai pe la începutul democraţiei noastre ciudate, municipiul Piteşti era sufocat de magazine, magazinaşe şi tot felul de bombe în care se făcea comerţ în cea mai ancestrală formă a sa. Spre surprinderea multor specialişti în economie, în acele vremuri destul de mulţi piteşteni au dat tunul şi s-au detasat de pluton deşi aveau un magazin amenajat într-o magazie de tablă. Ca şi acum, românul cumpară mult şi…prost, cu atât mai mult cu cât în anii de după 1989, blugii şi tricourile de la turci erau senzaţie. Uşor, uşor, tabla a fost înlocuită cu termopan, au apărut pe piaţă magazine mai mari, iar o parte din mini super marketuri au dispărut. În momentul în care a fost dat în folosinţă primul Hypermarket, e vorba de Metro, s-a semnat un fel de condamnare pentru micii vânzători. Dispariţia lor nu s-a făcut peste noapte, însă deja după apariţia altor asemenea mastodonţi, în toate cartierele au apărut vitrine goale, sau spaţiile în care funcţionau şi-au schimbat destinaţia. În câtiva ani, poate maximum cinci, micile buticuri vor fi de domeniul istoriei. Cine s-a prins din timp cum va evolua acest comerţ a ştiut să se orienteze, cine nu… Partea nasoală este că după ce se vor aşeza lucrurile la fel ca în celelalte state ale Comunităţii o să dai cu tunul ca să găseşti un magazinaş de unde să cumperi pâine şi parizer în caz că ai uitat să-ţi faci plinul de la supermarket.

This entry was posted on 31-03-2008 at 2:03 am and is filed under Pur si simplu. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.