Mi-a umplut inima de emoţie zugravul artist, Costel Busuioc. Aproape că mi-a dat o lacrimă atunci când a fost anunţat că mare câştigător al acelui concurs din Spania. Bravo lui, zic şi eu ca să mă alătur milioanelor de români simpli care i-au ţinut cu sinceritate pumnii cântăreţului. Ce păcat însă că ţara lui de baştină i-a întors spatele. M-a siderat reacţia ministrului Culturii, Adrian Iorgulescu, trezit probabil dintr-un somn adânc, care nu a spus altceva decât că maestrul Costel a făcut bine ca a plecat, fiindcă în ţară nu ar fi avut nicio şansă. Ministrul are dreptate şi apreciez sinceritatea, însă iată încă o dovadă asupra interesului pe care îl manifestă şi l-a manifestat statul român pentru promovarea valorilor, altele decât ale infractorilor şi mâncătorilor de lebede. Acum, după ce a ridicat în picioare o ţară întreagă, o sumedenie de politicieni mioritici se înghesuie să facă poze cu Costel. Fraier ar fi dacă nu le va lua 100 de euro fotografia. Mă gândesc ce o fi în sufletul său, acum după ce a reuşit să-şi găsească adevarată vocaţie într-un domeniu în care dacă nu eşti hărăzit de Dumnezeu nu ai ce să cauţi. O ţară străină l-a primit cu braţele deschise, în timp ce România să i-a întors spatele. Păcat… în primul rând pentru noi ăştia vreo 22 de milioane că nu realizăm de ce oameni fără suflet suntem conduşi. Oare câţi alţi Costeli s-au pierdut în ignoranţa acestui stat condus de oameni reci?

This entry was posted on 17-03-2008 at 12:51 am and is filed under Pur si simplu. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.