Un coleg de redacţie mi-a atras atenţia că m-am depărtat uşor de la problemele cotidiene şi am abordat teme mai neobişnuite, cum ar fi, “cine ne fură timpul”. Fiindcă eu sunt un cârcotaş căruia îi place să despice firul în zece, subiectul de azi va fi unul cât nu se poate de cotidian. Ce este fericirea şi cum este înţeleasă ea? Iată ce cred eu. În primul rând, nu există o definiţie care să includă toate tipurile de potenţială fericire. Un domn care se bucură ca o maimuţă pe stadion atinge nirvana dacă echipa favorită iese câştigătoare. O tânără doamnă aflată în posesia cardului pe care soţul sărit de 70 de primăveri i l-a facut cadou, ajunge în extaz după ce constată că nu mai are mâini pentru câte cumpărături a fcut. În felul ei este fericită. Totodată, cine poate înţelege simfonia pădurii şi murmurul valurilor este fericit că se simte viu. La fel şi geniul care a descoperit că dincolo de atom este o lume altfel decât o înţelegem noi… trăieşte un sentiment de fericire. Ca atare, ce este fericirea? Ceva ce ne face să ne simţim împliniţi, multumiti şi uşor egoişti fiindcă unora le place să-şi consume singuri starea de fericire. Mă rog, chestiune de gusturi. Ce nu este fericirea? Teama că mâine cineva ar putea să-ţi ia milioanele, frica de un nou început, spaima ca amanta te-ar putea înlocui, complăcerea într-un mariaj dureros şi, de ce nu, limitarea orizontului de aşteptări. Părerea mea… nu e deloc greu să fii fericit. Trebuie doar să îţi doreşti.

This entry was posted on 14-03-2008 at 2:21 am and is filed under Pur si simplu. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.