Pe vremea lui Ceaşcă, profesa un doctor care era mană cerească pentru elevi. În acele vremuri nu de mult apuse, problema absenţelor era chiar una serioasă şi destul de greu de rezolvat. Dacă ştiai însă mersul, treaba se simplifică rapid. Nu trebuia decât să-ţi convingi părinţii să-ţi dea nişte bani în plus… sau apelai la puşculiţa proprie. Banii se transformau în cafea şi ţigpri pe care le luai de la bilniţarii vremii care au sunt aceiaşi ca si acum. Cu punguliţa plină cu atenţii te prezentai politicos la un anumit tovarăş medic, să-i spunem Georgescu… şi problema era rezolvată. Omul era mană cerească pentru toţi chiulangiii Piteştiului şi nu cred ca a existat vreunul care să nu-i mulţumească sincer pentru serviciile prestate… inclusiv eu. După ce am terminat liceul nu am auzit nimic de respectivul, poate şi pentru că nu am mai avut nevoie de el în anii facultăţii, când chiulul nu mai era o problemă. Spre surprinderea mea, am citit zilele trecute un articol care îl viza tocmai pe maestrul Georgescu. Nişte elevi cică îl înregistraseră pe medic în momentul în care cerea şpagă în schimbul unei scutiri. Ce bulangii… după ce că cetăţeanul le rezolvă zilele de chiul cu o boală inventată, recunoscători, tinerii l-au dat în gât. E ceva ce nu mai funcţionează cum trebuie. Păi măi copii, dacă vrei să-ţi motivezi absenţele e clar că trebuie să plăteşti, iar când omul îţi face un bine nu îl dai în gât că cere spaga. S-a dus dracu orice morală… tare aş vrea să ştiu pe unde ar mai scoate cămaşa puzderia de chiulangii în lipsa unui domn Georgescu. Adevărată e vorba aceea, că facerea de bine e… ştiţi dvs. ce.

This entry was posted on 10-03-2008 at 5:17 am and is filed under Pur si simplu. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.