Am norocul, ca aproape în fiecare week-end, să mă aflu în compania unor oameni de spirit, iar dacă pe lângă noi se mai dezleagă pântecele vreunei butelcuţe de zeamă nobilă de strugure, apăi să te ţii cugetări adânci. O temă dragă mie am dezbătut-o în seara de sâmbătă tocmai în această ambianţă stimulativă. De ce unii oameni se nasc bătrâni? Şi de parcă cineva aranjase lucrurile, am avut lângă mine un prieten serios, plin de bani, dar extrem de legat de birou, şi un altul, cu portofelul la fel degros, dar genul care îşi trăieşte viaţa. A fost mult până i-am încăierat, fiindcă după ce s-au angajat în polemică nu am mai avut loc în discuţie. Tipul mai libertin şi-a sintetizat în final ideile spunând ceva de genul ”Poţi să faci bani şi fără să munceşti în fiecare zi ca un sclav. Când ajungi să ai în buzunar primul milion de dolari, ai de ales: îţi cumperi cât mai multă libertate, sau, devii robul dorinţei de a avea mai mult. Pentru mine banii sunt doar acele hârtii care mă ajută să petrec un număr de concedii pe an, unde vreau şi când am chef.” De partea cealaltă, amicul serios a avut o altă argumentare. “ Bine, bine, înţeleg că banul îţi deschide porţile lumii, dar ce se întâmplă în lipsa ta în firmă? Salariaţii nu mai muncesc cum trebuie, unii te fură, abia că sunt şi mai stresat în vacanţă decât în timpul activităţii”. Amândoi aveau, în felul lor, dreptate, dar care atitudine este totuşi cea mai indicată? Cred că dacă faci din bani un mod de viaţă şi satisfacţie, încet dar sigur te vei trezi dintr-odată bătrân şi… dornic să-ţi trăieşti viaţa. Atunci când banul nu va fi altceva decât timp cumpărat pentru dorinţele tale, tinereţea nu va apuca sa fie umbrită de bătrâneţe. Depinde ce alegem fiecare.

This entry was posted on 11-02-2008 at 3:22 am and is filed under Pur si simplu. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.