Scria într-un cotidian naţional că multe dintre tinerele fete sunt aiurite de bărbaţii cu bani să calce strâmb. Oare aşa să fie? Merg destul de des prin cluburi şi baruri frecventate în general de, spunem noi, lume bună. Niciodată nu mi s-a părut că puştoaicele aflate în compania unor domni mai copţi ar fi fost ţinute cu forţa de companionii lor.

citeste tot… »

Uneori mă uit siderat la televizor şi nu pot să nu mă întreb dacă totuşi nu suntem doar cobaii unui business planetar. Prin intermediul micului ecran se vinde orice, cu orice riscuri sau costuri pentru sănătatea noastră. De altfel, chestiunea asta cu protejarea sănătăţii e o vrăjeală pentru naivi şi ignoranţi. De exemplu, pe posturile noastre naţionale se difuzează în fiecare dimineaţă câteva spoturi care urmăresc să ne convingă de cât de importantă e prima masă a zilei dacă o începi cu… margarină.

citeste tot… »

E prima dată cand mă bucur faţă de o iniţiativă a acestui guvern, în cazul nostru, a unui ministru. Domnul şef de la Învăţământ a decis să-l scoată pe Darwin din programa educaţionala, aducând de altfel o justificare de bun-simţ. Teoria sa evoluţionistă este depăşită. La fel de depăţiţi de situaţie s-au dovedit a fi şi mulţi profesori de biologie care, culmea, au criticat decizia ministerului pe motiv că elevii întreabă la ore despre originea omului, iar ei oricum le spun că se trag din maimuţe.

citeste tot… »

Eu unul am scris în decursul anilor de zeci de ori despre borfaşii care jefuiau la drumul mare cetăţenii, e drept, cam naivi. În spatele unui joc inventat de nu ştim ce alt infractor anonim, aceşti paraziţi au reuşit să bage mâna în buzunarele multor oameni. Au existat în perioada înfloritoare a afacerii mai multe grupuri de asemenea derbedei, care din fericire însă s-au mai pierdut prin puşcării.

citeste tot… »

Nu mă dau mare microbist sau analist al sportului cu balonul rotund. Sunt un român pasionat de sport, inclusiv de fotbal, însă nu mă situez în loja celor care au trăiri viscerale. Mă uit la un meci de fotbal ca la o confruntare sportivă… nu arunc televizorul pe geam şi nici nu-mi iau la omor nevasta dacă echipa favorită a pierdut. Nu merg pe stadion deoarece îmi sunt suficiente injurăturile pe care le-am învăţat până în adolescenţă şi totodată nu am nicio pasiune să mă iau la bătăie cu galeria adversă. Un microbist împătimit ar spune despre mine că sunt o chiftea… Să fie el sănătos, că mie îmi plac chiftelele în farfurie, nu sub forma unei feţe făcute chiftea de vreun psihopat deghizat în microbist. După această scurtă descriere a pasiunii mele despre ce nu înseamnă consumator de fotbal, am o întrebare pe care o adresez în special suporterilor cu mintea limpede. De ce plânge lumea după Steaua? Pe bune, de când se luptă sa prinda un loc pe podium, parcă toată lumea a intrat în suferinţă. Steaua a pierdut la Iaşi… Doliu naţional, mi-e groază să mă gândesc dacă istoria se va repeta şi cu CFR Cluj. Toţi fanii Stelei, alături de presa sportivă, se vor sinucide în grup? Apropo de ziarele de profil, majoritatea pun atât de echidistant problema încât lupta pentru titlu ar trebui să se dea numai între formaţiile din Bucureşti. De unde ideea asta? Ce, Steaua, Dinamo, sau Rapid şi-au făcut abonamente pe viaţă la câştigarea campiona-tului? Pe cine deranjează dacă echipe din provincie reuşesc să detroneze hegemonia bucureş-teană? Eu unul nu plâng după nimeni şi sincer m-aş bucura foarte tare dacă în fruntea clasamentului s-ar afla AS Mioveni, iar Steaua şi compania s-ar lupta pentru evitarea retrogradării.