Mi-e scârbă de unii oameni care fac paradă electorală chiar ÅŸi atunci când evenimentul care adună masele este moartea. S-a stins un simbol al României, nu numai al sportului românesc. Dobrin, alături de Nadia Comăneci, BrâncuÅŸi, Coandă sau Dracula, a fost, pentru ani buni, unul din brandurile care au marcat România pe harta lumii. În anii săi de glorie, Gicu Dobrin a încântat România ÅŸi pe mulÅ£i dintre românii care azi se află în fruntea ţării. S-a retras din viaÅ£a sportivă destul de discret ÅŸi tot aÅŸa a fost ÅŸi existenÅ£a sa până la final. Dobrin a rămas un rege doar pe teren ÅŸi, cum s-a întâmplat în nenumărate cazuri, a fost rapid uitat de contemporani. A fost uitat inclusiv de cei care, direct sau indirect, l-au folosit ca ÅŸi capital electoral. Gestul lui Băsescu m-a dezgustat. Nu-l credeam totuÅŸi atât de disperat faţă de scoringul electoral. PreÅŸedintele ţării s-a grăbit să fie primul politician care-l „înnobilează” pe maestrul incontestabil al balonului. Post-mortem, Nicolae Dobrin a fost decorat de primul marinar al ţării cu Ordinul NaÅ£ional „Serviciul Credincios”, în rang de cavaler. Să vă explic de unde vine scârba mea. De mai bine de un an, Dobrin se lupta cu un cancer. Nimeni, în afară de Adrian Mutu, nu s-a oferit să-l ajute cu bani sau relaÅ£ii. Poate că dacă Gâscanul ajungea într-o clinică din afară, astăzi ne-ar fi zâmbit în continuare. De-aia mi-e scârbă… de prietenii post-mortem.

This entry was posted on 30-10-2007 at 1:18 am and is filed under Pur si simplu. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.