A venit weekend-ul, ne-am făcut bagajele ÅŸi încotro s-o luăm… ăă, scuzaÅ£i, asta se întâmpla vineri. Am amestecat zilele, deh, e lună de concedii ÅŸi gândul ne este la distracÅ£ie. Dar tot am profitat de sfârÅŸitul de săptămână ÅŸi ne-am făcut de lucru… pe la munte. Ca orice turiÅŸti cu scaun la cap ne-am făcut înainte de toate un plan de bătaie, vizavi de destinaÅ£ie. Ne-am încercat norocul în zona Moeciu, dar după 10 telefoane am renunÅ£at fiindcă de fiecare dată răspunsul primit a fost: „Nu mai avem camere libere”. Hai pe-aproape, am considerat  ulterior ÅŸi am purces către Sătic, un loc pe care nu-l mai vizitasem de vreo 4 ani. Åži cam la fel l-am găsit, deÅŸi la distanţă „de un deal”, în Cheile Dâmbovicioarei s-au schimbat până ÅŸi proprietarii de pensiuni. Primul lucru care te întâmpină în Sătic este un panou pe care scrie „Parcul NaÅ£ional Piatra Craiului”, iar lângă el zace un morman de gunoaie. Pe drum, în urma fiecărei maÅŸini rămâne un nor de praf care se adaugă tonelor cimentate pe vegetaÅ£ia mărginaşă arterei. Ici colo, la distanÅ£e considerabile, sunt pensiune ÅŸi case ale localnicilor, unde, contra unor sume rezonabile, se poate găsi o cazare decentă. ÃŽn Sătic e liniÅŸte… până când este întreruptă de mastodonÅ£i încărcaÅ£i cu tone de buÅŸteni. Cam din sfert în sfert de oră apare o astfel de maÅŸină. De unde atâta pădure? Mă rog… a fost o experienţă. LocaÅ£ia agroturistică Sătic este interesantă, oferă un cadru natural acceptabil, mi-a plăcut, dar… nu o să-mi mai calce piciorul pe acolo prea curând. Åži-n Bărăgan e mai puÅ£in praf.

This entry was posted on 07-08-2007 at 3:22 pm and is filed under Pur si simplu. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.