Am stat de vorbă ieri cu un cetăţean care abia se întorsese dintr-o vizită în câteva state arabe. ÃŽn afară de impresiile excelente pe care le-a cules omul mai ales din sfera turismului, i-a atras atenÅ£ia în mod deosebit felul în care tratează acele state problema hoÅ£ilor. Nefericitul care îşi încearcă talentul în domeniul ciordelii riscă, în momentul în care va fi prins, să rămână fără mâna dreaptă. ÃŽn alte situaÅ£ii, când prejudiciul depăşeÅŸte o anumită valoare, tratamentul este extrem de radical. Tâlharul este dus în mijlocul deÅŸertului ÅŸi este lăsat liber, împreună cu o sticlă cu apă…
“Inumane tratamente”, ar zice unii care suferă de milă la adresa infractorilor; “eficienţă maximă în stârpirea acestor apucături parazitare”, spun cei mai mulÅ£i piteÅŸteni sătui de hoardele de hoÅ£i care fură de peste tot. DiferenÅ£a dintre acele ţări arabe ÅŸi România este că acolo furtul a devenit o raritate, pe când la noi, e jale. Pentru care motiv nu sunt aplicate ÅŸi la noi asemenea măsuri eficiente nu putem înÅ£elege, fiindcă de ele nu ar trebui să se teamă decât cei care se simt bine cu mâinile în buzunarele altora. Åži atunci, de ce stau parlamentarii noÅŸtri cu mâinile în sân? Le-o fi teamă să rămână fără mâna dreaptă…

This entry was posted on 01-08-2007 at 9:15 pm and is filed under Pur si simplu. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.