Te doare mintea şi îţi piere orice chef de mâncare dacă iei în seama ce porcării se găsesc în papica noastră zilnică. Pâinea nu mai e pâine ci un amalgam de afanatori, emulgatori… şi ceva făină. Cu preparatele din carne e însă jalea cea mai mare. Aflându-se într-o dispută cu marile magazine, reprezentanţii procesatorilor de carne au scapăt fără să vrea un mare porumbel. Vezi Doamne, din cauza preţurilor foarte mari care le sunt impuse de hypermarketuri, carmangeriile sunt obligate să umble la reţete. Din această cauză salamul e făcut jumăte carne tocată şi restul alte bazaconii chimice, muschiuleţul e umflat cu zemuri, iar cremwurştii… nu vreau să vă stric pofta de mâncare. Ce să mai, e jale mare şi dacă o ţinem tot aşa cred că o să suferim modificări genetice. Mă gândesc, dacă retailerii vor accepta să mai scadă din chiria de raft, oare şi procesatorii vor creşte calitatea produselor? Am curaj să fac pariu că această minune nu se va întâmpla. Atâta timp cât majoritatea cumpărătorilor sunt conduşi doar de dorinţa de a umple maţul cu orice risc, iar autorităţile competente nu interzic vânzarea alimentelor letale, situaţia nu se va schimba. Pe de alta parte, chiar trebuie sp trpim toţi 100 de ani?

This entry was posted on 12-03-2008 at 2:14 am and is filed under Pur si simplu. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.